It was well past 3 in the morning when the last client left and for the first time that night it became quiet in the apartment. Not real silence, because it still smelled like smoke, sweat, cheap perfume and I still had that taste of fresh cum in my mouth, but at least nobody was talking anymore and nobody was touching me anymore. The sheets were completely ruined, the ashtray was full, and I was too tired to care anymore.
I pulled my panties back on and a loose top that barely covered my breasts. My whole body hurt and I was absurdly hungry, that kind of hunger that comes after long nights when you completely forget you are human and function only on coffee, cum and male attention.
I ordered something from the restaurant on the corner and wandered through the apartment without any purpose. I didn’t even have the energy to change or pretend I was “respectable”. Everyone on that street already knew exactly what I did anyway, but who cared anymore?
When he finally arrived, I opened the door, he looked at me and started stuttering like an idiot. He was a simple guy, probably over 30, with tired eyes and a delivery jacket still slightly wet from the rain, clearly intimidated by someone who looked as worn out as me. “Hey… uh… you’re a prostitute, right?” he asked, trying to make conversation while his eyes slid over my body.
“Does it show that badly?”, I answered, and he just smiled.
I asked him if he wanted to come in for a bit while I ate, mostly because I didn’t feel like being alone immediately after the last client had left. He said it was his last delivery anyway and stayed.
I ate directly from those cheap plastic containers while sitting on the couch almost naked, with smeared makeup and ruined hair, while he smoked near the window and looked at me from time to time as if trying to figure out whether I was sad or just tired.
The truth is I didn’t really know either.
“And what’s your name?” I asked, trying to hold a conversation while feeling his eyes on me.
“Adam,” he answered, stepping closer after another drag of his cigarette.
“You seem like the kind of woman who never stops.”
And I think that made me laugh harder than anything else that night.
In that apartment everything always went further than it should. One more cigarette. One more client. One more drink. One more little mistake you make because it’s 3 in the morning and you no longer feel the difference between loneliness and desire.
He stayed longer than he should have.
And I let him.
Not for money. Not out of need. Maybe only because I liked the way he looked at me, as if I was exactly the kind of problem he knew he shouldn’t touch.
As he came toward me I felt what he wanted and I didn’t waste time. Within seconds my panties were on the floor and I was on my knees in front of him without thinking anymore. He moaned loudly while my hands explored his body over his clothes and the excitement started building inside me again. It was dirty, uncomfortable, but it felt good. It felt necessary.
While he was fucking me as I leaned over the couch, I couldn’t stop thinking that this was just another ordinary day in the life of a whore from Red Light District. Another man, another blow job, another round of impersonal sex just to numb ourselves from reality for a little while. And still, even while thinking that, I caught myself enjoying all of it, the attention, the intensity and the feeling of being desired, even if only for a few moments, even for free.
When he left, the mess in the apartment was the same, I was just as tired, and the food remained cold on the table.
But the silence didn’t feel as heavy anymore.
And I think that’s the most dangerous part of this life, not the sex, not the men, not the long nights, but the fact that you start getting used to them so much that another stranger staying too long in your apartment at 3 in the morning no longer feels like a mistake, but just another story that keeps you company until morning.
Advice for men: don’t visit me after 3 at night. At that hour I’m too tired to still be lucid and too lonely to let you leave quickly. I might keep you for a cigarette, a drink and maybe who knows.
Amsterdam, ora 3 dimineața
Era trecut bine de 3 dimineața când a plecat ultimul client și pentru prima dată în seara aia s-a făcut liniște în apartament. Nu liniște reală, că încă mirosea a fum, transpirație, parfum ieftin și aveam gustul ăla de spermă proaspătă în gură, dar măcar nu mai vorbea nimeni și nu mă mai atingea nimeni. Cearșafurile erau făcute praf, scrumiera plină, iar eu eram prea obosită să-mi mai pese.
Mi-am tras chiloții pe mine și un top larg care abia îmi acoperea sânii. Mă durea tot corpul și îmi era o foame absurdă, genul ăla de foame care vine după nopțile lungi când uiți complet că ești om și funcționezi doar pe cafea, spermă și atenție masculină.
Am comandat ceva de la restaurantul din colț și m-am plimbat prin apartament fără nicio țintă. Nici nu mai aveam energie să mă schimb sau să mă prefac că sunt “respectabilă”. Oricum toată lumea de pe strada aia știa exact cu ce mă ocup, dar cui îi mai păsa?
Când a ajuns în sfârșit, am deschis ușa, s-a uitat la mine și a început să se bâlbâie ca un idiot. Era un tip simplu, probabil trecut de 30, cu ochii obosiți și geaca de livrator încă udă puțin de la ploaie, clar intimidat de cineva care arăta atât de consumat ca mine. “Hei… ăă… ești prostituată, nu?” a întrebat el, încercând să facă conversație în timp ce ochii îi alunecau peste corpul meu.
“Se vede așa rău?”, i-am răspuns, iar el doar a zâmbit.
L-am întrebat dacă intră puțin cât mănânc, mai mult fiindcă nu aveam chef să rămân singură imediat după ce plecase ultimul client. A zis că oricum era ultima lui comandă și a rămas.
Am mâncat direct din cutiile alea ieftine de plastic stând pe canapea aproape goală, cu machiajul întins și părul făcut praf, iar el fuma lângă geam și mă privea din când în când ca și cum încerca să-și dea seama dacă sunt tristă sau doar obosită.
Adevărul e că nici eu nu știam exact.
“Și cum te cheamă?” am întrebat, încercând să port o conversație în timp ce îi simțeam privirea asupra mea.
“Adam”, a răspuns, apropiindu-se și el după încă un fum.
“Pari genul de femeie care nu se oprește niciodată.”
Și cred că asta m-a făcut să râd cel mai tare în noaptea aia.
În apartamentul ăla totul mergea mereu mai departe decât ar trebui. Încă o țigară. Încă un client. Încă un pahar. Încă o greșeală mică pe care o faci fiindcă e 3 dimineața și nu mai simți diferența dintre singurătate și chef.
A rămas mai mult decât trebuia.
Și eu l-am lăsat.
Nu pentru bani. Nu pentru nevoie. Poate doar pentru că îmi plăcea felul în care mă privea, ca și cum eram exact genul de problemă pe care știa că n-ar trebui s-o atingă.
Venind spre mine i-am simțit intenția și n-am pierdut timpul. În câteva secunde, chiloții mei erau pe podea și eu eram în genunchi în fața lui, fără să mă mai gândesc. A gemut tare, iar mâinile mele îi explorau corpul peste haine în timp ce excitația începea să crească din nou în mine. Era murdar, incomod, dar se simțea bine. Se simțea necesar.
În timp ce mă futea aplecată peste canapea, nu puteam să nu mă gândesc că asta era doar încă o zi obișnuită din viața unei curve din Red Light District. Încă un bărbat, încă o muie, încă o partidă de sex impersonal ca să ne amorțim de realitate pentru puțin timp. Și totuși, chiar și gândindu-mă la asta, mă surprindeam bucurându-mă de tot, de atenție, de intensitate și de senzația de a fi dorită, chiar și doar pentru câteva clipe, chiar și pe gratis.
Când a plecat, dezordinea din apartament era la fel, eu la fel de obosită, iar mâncarea rămasă rece pe masă.
Dar liniștea nu mai părea atât de grea.
Și cred că asta e partea cea mai periculoasă din viața asta, nu sexul, nu bărbații, nu nopțile lungi, ci faptul că începi să te obișnuiești cu ele atât de tare încât încă un străin rămas prea mult în apartamentul tău la 3 dimineața nu mai pare o greșeală, ci doar încă o poveste care o să-ți țină de urât până dimineață.
Sfat pentru bărbați: să nu mă vizitați după 3 noaptea. La ora aia sunt prea obosită să mai fiu lucidă și prea singură să vă mai las să plecați repede. S-ar putea să vă țin la o țigară, la un pahar și poate cine știe.