Christmas has passed.
Some received perfume, others pajamas or pocket money.
I received hungry glances, hurried men, and thick envelopes.
I didn’t spend time with my family.
I didn’t sing Christmas carols.
But I did my job. And not just any old way.
But the way I like it: with my mouth busy and my mind free.
Many came.
Some said that “their wives were tired,” others that “they needed to relax in peace.”
Some brought me chocolate, others a small glass of vodka “to warm me up.”
One kissed me on the forehead before leaving. It made me laugh.
He had no idea what kind of bird he was kissing.
Many came.
Some said that “their wives were tired,” others that “they needed to relax in peace.”
Some brought me chocolate, others a small glass of vodka “to warm me up.”
One kissed me on the forehead before leaving. It made me laugh.
He had no idea what kind of bird he was kissing.
On December 25, when everyone was sharing photos of lavish meals,
I was sitting with my back arched on the seat of a van, my knees resting on the dashboard.
And I enjoyed it.
I didn’t feel like I was missing anything.
Maybe just a bottle of water at the end.
Other than that, it was just right.
Some women put a star on top of the Christmas tree.
I put mine in my pussy and wear it with pride.
On the 25th, I was their gift.
And they unwrapped me like a present.
26 Decembrie. Eu n-am fost sub brad. Am fost dezbracată pe banchetă
A trecut Crăciunul.
Unii au primit parfum, alții pijamale sau bani de buzunar.
Eu am primit priviri flămânde, bărbați grăbiți și plicuri groase.
N-am stat cu familia.
N-am cântat colinde.
Dar mi-am făcut meseria. Și nu oricum.
Ci cum îmi place mie: cu gura ocupată și mintea eliberată.
Au venit mulți.
Unii au spus că „soțiile lor erau obosite”, alții că „aveau nevoie să se relaxeze în liniște”.
Unii mi-au adus ciocolată, alții un pahar mic de vodka „ca să mă încălzesc”.
Unul m-a sărutat pe frunte înainte să plece. M-a făcut să râd.
Habar n-avea ce fel de păsărică săruta.
Am fost globul lor de sticlă, dar fără sclipici.
Le-am urat Crăciun fericit cu buzele, cu cracii, cu fiecare sunet murdar care le-a umplut urechile.
Și toți au plecat cu altă față.
Mai goi. Dar mai liniștiți.
Pe 25 decembrie, când toată lumea dădea share la mese pline,
eu eram cu spatele arcuit pe bancheta unei dube și cu genunchii sprijiniți de bord.
Și mi-a plăcut.
N-am simțit lipsă de nimic.
Poate doar de o sticlă de apă la final.
În rest, a fost fix ce trebuia.
Că unele femei pun steaua în vârful bradului.
Eu mi-o pun în pizdă și o port cu mândrie.
Că pe 25, am fost darul lor.
Și mi-au desfăcut fundița ca la cadou.