The first time wasn’t in bed, it wasn’t romantic, it wasn’t even in a room, it was on the street, at 19, with a knot in my stomach and two months’ rent unpaid.
I was standing on the corner, wearing a short skirt and a thin jacket, shivering—not from the cold, but from shame.
I didn’t yet know my own body, my courage, or my worth.
I only knew that if I didn’t make any money that night, the landlady would throw my bags down the stairs.
Then one of the filthiest cars I’d ever seen pulled up next to me, a faded blue Dacia Solenza, with a dent in the fender and a headlight held in place with tape.
The window rolled down, and a fat man, about 45 years old, his face glistening with sweat, looked at me as if I were a hot piece of bread.
“How much do you want?” he asked me.
His voice was deep and hoarse, like a heavy smoker’s.
The car smelled of cigarettes, spilled beer, and unwashed clothes.
My stomach turned for a second.
I wanted to run away, but I thought about the rent, the empty fridge, my rusty phone that had received its last bill, so I opened the door and went inside.
The interior was sticky, the dashboard was cracked, the seat was covered in ash—all that was missing were a couple of rats to make it complete.
The man looked at me from the side; he had a big belly that hung over the steering wheel, and his thick, hairy hands were trembling slightly.
He didn’t touch me gently, he didn’t say anything sweet. Everything was mechanical, rushed, direct, without respect. Part of me felt dirty, but the other part… I don’t know… it was like it was waking up.
It was like something was being born there that I couldn’t stop anymore.
I won’t go into details, there’s no point. Anyone who’s sat in the back seat of a Solenza knows what hell looks like and how quickly the window fogs up.
What I remember is something else, the moment after, when I pulled myself together, smoothed out my skirt, and he put the money in my hand, 50 crumpled euros, my first payment as a whore.
I got out of the car with weak knees not from pleasure, but from shock, shame, desire, all mixed together.
I stopped under a lamppost and looked at those dirty bills.
And something inside me just “clicked.”
That’s when I realized: I’m not that poor, desperate girl anymore; I’m something else something I didn’t even know I could be. I didn’t like everything that happened, but it changed me. For good.
I walked home with the money clenched in my fist, and, believe it or not, I wasn’t crying, I was smiling, a crooked, tired, but sincere smile.
Because back then, behind a stinking Solenza… I became a whore, and something inside me knew I wouldn’t be turning back.
Prima dată ca și curvă… în mașina lui albastră
Prima dată n-a fost în pat, n-a fost romantic, n-a fost nici măcar într-o cameră, a fost la stradă, la 19 ani, cu stomacul strâns și cu chiria neplătită de două luni.
Stăteam la colț, în fustă scurtă și cu o geacă subțire, tremuram nu de frig, ci de rușine.
Nu-mi cunoșteam încă trupul, nici curajul, nici cât valorez.
Știam doar că dacă nu strâng bani în noaptea aia, proprietara îmi scoate bagajele pe scări.
Atunci s-a oprit lângă mine una din cele mai jegoase mașini pe care le-am văzut, o Dacie Solenza albastru-spălată, cu lovitură în aripă și farul prins cu bandă.
Geamul s-a dat jos și un bărbat gras, cam 45 de ani, cu fața lucioasă de transpirație, m-a privit de parcă eram pâine caldă.
“Cât ceri?”, mi-a zis.
Cu voce groasă, răgușită, de fumător vechi.
În mașină mirosea a țigară, a bere vărsată și a haine nespălate.
Mi s-a întors stomacul pe dos o secundă.
Am vrut să fug, dar m-am gândit la chirie, la frigiderul gol, la telefonul meu ruginit care primise ultima factură, așa că am deschis ușa și am intrat înăuntru.
Interiorul era lipicios, torpedoul rupt, scaunul plin de scrum, mai lipseau doar doi șobolani ca să fie complet.
Bărbatul m-a privit din profil, avea o burtă mare, atârna peste volan, mâinile lui groase, păroase, tremurau puțin.
Nu m-a atins frumos, nu a zis nimic dulce. Totul era mecanic, grăbit, direct, fără respect. O parte din mine se simțea murdară, dar cealaltă parte… nu știu… parcă se trezea. Parcă acolo se năștea ceva ce nu mai puteam opri.
Nu o să intru în detalii, nu are rost. Cine a stat în spate pe bancheta unei Solenze știe cum arată iadul și cât de repede se aburește geamul.
Ce țin minte e altceva, momentul după, când m-am tras pe mine, mi-am aranjat fusta, și el mi-a pus banii în mână, 50 de euro mototoliți, prima mea plată de curvă.
Am ieșit din mașină cu picioarele moi, nu de plăcere, de șoc, de rușine, de poftă, de toate amestecate.
M-am oprit sub un stâlp și m-am uitat la bancnotele alea murdare.
Și ceva în mine a făcut “click”.
Atunci am înțeles, nu mai sunt fata aia săracă, disperată, sunt altceva, ceva ce nici nu știam că pot fi, nu mi-a plăcut tot ce s-a întâmplat, dar m-a schimbat. Definitiv.
Am mers acasă cu banii strânși în pumn, și, culmea, nu plângeam, zâmbeam, un zâmbet strâmb, obosit, dar sincer.
Pentru că atunci, în spatele unei Solenze împuțite… am devenit curvă, și ceva din mine a știut că nu mă mai întorc din drum.