Let’s clear something up.
I don’t want love. I haven’t wanted it for a long time.
I’ve had it, I’ve tasted it, I’ve cried, I’ve suffered, and I woke up with swollen eyes and a dry pussy.
Today I want something else.
I want fucking. Clean. Raw. No questions. No flowers.
I want to pull my panties down and hear the zipper. That’s it.
No “how are you, baby?”.
Make me scream, not feel safe.
Love takes time, patience, replying to messages, putting on a show.
I don’t have time for bullshit.
I have clients. I have a schedule. I have knocks on the door and those dicks looking for me like I’m a doctor.
I’m not ashamed to say I like being fucked.
Actually, I like it more when there aren’t many words.
When he comes in, grabs me, fucks me, and leaves.
Better that than listening to sob stories and lies like “you’re so beautiful, why are you doing this?”
I do this because I want to. Because I like it.
Because sometimes I wake up in the morning and feel the need to be stepped on with affection.
Because my pleasure doesn’t come from soft touches. It comes from attitude. From a slap on the ass. From fogged-up windows.
If someone wants to love me, they can go to church.
That’s where love is preached.
Here, in the Red Light, desire is sold. And pussy. And madness.
Here, no future is promised. You get what’s in the moment.
Some come and fall in love. They look at me like I’m a broken icon.
They tell me I deserve more.
I tell them: I already have exactly what I want.
I don’t need anything else.
I don’t carry my soul with me. I keep it locked in a closet somewhere in the past.
What I carry now is attitude and lube. And maybe some chewing gum.
And you know what?
I’m happier like this than all your friends in “serious” relationships.
Mine last 20 minutes and end with a smile.
Theirs last years and end with tears and moving out.
So yeah…
I don’t want to be loved. I want to be fucked properly.
With desire. With urgency. With hands that know what they’re doing.
No questions, no talks, no bullshit.
Just pussy. Just pleasure.
Just life the way I like it.
Nu vreau sa fiu iubita, vreau sa fiu fututa cum trebuie
Hai să lămurim ceva.
Nu vreau iubire. Nu mai vreau de mult.
Am avut, am gustat, am plâns, am suferit, și m-am trezit cu ochii umflați și pizda uscată.
Azi vreau altceva.
Vreau futere. Curat. Brut. Fără întrebări. Fără flori.
Vreau să-mi trag chiloțu’ jos și să aud fermoaru’. Atât.
Fără “ce faci, iubire?”.
Fă-mă să urlu, nu să mă simt în siguranță.
Iubirea cere timp, răbdare, să răspunzi la mesaje, să joci teatru.
Eu n-am timp de prostii.
Eu am clienți. Eu am program. Eu am bătăi în ușă și pulile alea care mă caută ca pe doctor.
Nu mi-e rușine să spun că îmi place să fiu futută.
Ba chiar îmi place mai mult când nu e cu vorbe multe.
Când intră, mă apucă, mă fut și pleacă.
Mai bine așa decât să stau să aud povești lacrimogene și minciuni cu “ce frumoasă ești tu, de ce faci asta?”
Fac asta pentru că vreau. Pentru că îmi place.
Pentru că mă trezesc uneori dimineața și simt nevoia să fiu călcată în picioare cu drag.
Pentru că plăcerea mea nu vine din mângâieri pe spate. Vine din atitudine. Din palmă pe cur. Din geamuri aburite.
Cine vrea să mă iubească, să se ducă la biserică.
Acolo se predică iubirea.
Aici, în Red Light, se vinde poftă. Și pizdă. Și nebunie.
Aici nu se promite viitor. Se dă ce ai pe moment.
Unii vin și se îndrăgostesc. Se uită la mine ca la icoană stricată.
Îmi zic că merit mai mult.
Eu le zic: bă, eu am exact ce vreau.
Nu-mi trebuie altceva.
Nu port suflet la mine. Îl țin închis într-un dulap, undeva în trecut.
Ce port acum e atitudine și lubrifiant. Și poate un gumă de mestecat.
Și știi ce?
Sunt mai fericită așa decât toate prietenele tale cu relații “serioase”.
Ale mele durează 20 de minute și se termină cu zâmbetul pe buze.
Ale lor durează ani și se termină cu plâns și mutat în altă parte.
Așa că da…
Nu vreau să fiu iubită. Vreau să fiu futută cum trebuie.
Cu poftă. Cu grabă. Cu mâini care știu ce fac.
Fără întrebări, fără discuții, fără bullshit.
Doar pizdă. Doar plăcere.
Doar viață așa cum îmi place mie.