Saturday night, the club was packed, the air heavy and sticky, the music vibrating through your chest so you couldn’t hear your own thoughts, only feel, and I was already drunk enough to stop telling the difference between what I wanted and what was just happening.
As usual, I tagged along with a group of guys; the drinks were free, so eventually I ended up in the bathroom with one of them, the door slammed shut behind us, the mirror fogged up, his hands already on me, and that’s where it happened, he pulled his dick out of his pants and shoved it straight into my mouth. What followed was the classic blowjob you get in a club bathroom: a rushed moment, no romance, just impulse and haste. And afterward, we didn’t even look at each other much, because that wasn’t what it was about.
When I got out, the others already knew, they were laughing, looking at me differently, and they started with “come with us”, “after the club”, “let’s hang out”, and I didn’t say no, because I was already part of that story and it made no sense to stop halfway.
About an hour later we left, their apartment was small, closed air, the smell of spilled alcohol, old smoke and warm bodies, dim light, curtains drawn, and from that moment everything turned chaotic, no clear order, just fragments connecting together, and I wasn’t exactly sober either.
The music was playing softly in the background and, without wasting any time, they pulled my dress off. One of them said “you’re not even wearing underwear, you came here to get fucked, not to show us fabrics”, I could feel their desperate hands on me like I was the first naked woman they had ever seen. And it was true, I came for it, and soon enough I didn’t even know how many had already been through me, where they had taken me, and it didn’t even matter anymore.
At some point you stop thinking, you stop reacting, you just go forward because it’s easier than stopping and asking yourself what you’re doing there.
When everything ended, the silence was sudden, almost violent, the kind of silence that presses against your ears and makes you feel every detail around you. They told me shortly “You’re screwed. Now get the hell home, you slut”.
I got up slowly, dizzy, covered in traces of everything that had happened, my breathing still uneven, and I started looking for my dress, but it was nowhere, just laughter behind me and a wide open window.
I walked to it and saw it hanging in a tree outside, caught in the branches, too far to reach.
And then they said simply:
“Come on, get out. That’s what all whores deserve.”
No aggressive tone, no explanations.
Just the ending.
They pushed me out naked, and the night air hit me instantly, cold against my sweaty skin, and in that second I realized how real everything was.
The stairwell was quiet, too quiet, every step sounded too loud, every movement felt like it would draw attention, and in my head there was just one repeated thought: don’t let anyone see me.
I stepped outside and signaled for a taxi, not expecting it to stop anyway.
A mustached driver pulled up, the kind of man who has seen a lot and doesn’t ask questions anymore. He looked at me for a second as I tried to open the door, then unlocked the car without saying anything.
He handed me a towel to put under me so I wouldn’t dirty the seat, I was still wet from everything that had happened, and I got into the back, completely naked in a stranger’s taxi, curling up as much as I could, not out of shame but more out of instinct, and I stayed there in silence while the engine ran steadily and the city moved past me.
He didn’t ask anything, just if I was okay, and I said yes. What was I supposed to say?
He didn’t judge me, I think.
He just drove.
Every traffic light felt too long, every light too bright, and I had the feeling that everyone could see exactly what I was and where I came from.
When we arrived, he told me I didn’t owe him anything, I thanked him without looking at him and got out quickly.
I pressed myself against the building wall and walked along it in the dark, avoiding the main entrance, taking small steps, controlling every movement just to avoid running into a neighbor.
I went in through the back entrance and closed the door behind me.
And only then did I stop.
I stood there for a moment, in silence, my breathing still heavy, my mind empty.
And I thought just this:
that I left willingly…
and that there are moments when you no longer know exactly where choice ends and everything else begins.
M-au dat afară în pizda goală și tot am ajuns acasă
Sâmbătă noapte, clubul era plin până la refuz, aerul greu, lipicios, muzica îți vibra în piept și nu mai puteai să-ți auzi gândurile, doar să simți, iar eu eram deja amețită suficient cât să nu mai fac diferența între ce vreau și ce doar se întâmplă.
Ca de obicei m-am lipit de un grup de băieți, băutura era gratis așa și într-un final am ajuns în baie cu unul dintre ei, ușa trântită în spate, oglinda aburită, mâinile lui deja pe mine, și acolo s-a întâmplat, a scos pula din pantaloni și mi-a băgat-o direct în gură, a urmat clasica muie pe care o iei în club la baie, moment grăbit, fără romantism, doar impuls și grabă, iar după nici nu ne-am uitat unul la altul prea mult, pentru că nu despre asta era.
Când am ieșit, ceilalți știau deja, râdeau, se uitau la mine altfel și au început cu “hai la noi”, “după club”, “mai stăm”, și n-am zis nu, pentru că deja eram în povestea aia și n-avea sens să mă opresc la jumătate.
După vreo oră am plecat, apartamentul lor era mic, aer închis, miros de alcool vărsat, fum vechi și corpuri încălzite, lumină slabă, perdelele trase, și din momentul ăla totul a devenit haotic, fără ordine clară, doar bucăți care se leagă între ele, bine, nici eu nu eram foarte lucidă.
Muzica se auzea încet în fundal și, fără să piardă timpul deloc, au tras rochița jos de pe mine. Unul a zis “nici n-ai chiloți pe tine, ai venit la futut, nu să ne arăți textile”, simțeam mâinile lor disperate pe mine ca și cum era prima femeie goală pe care au văzut-o. Așa era, venisem să o iau și în scurt timp nici nu mai știam câți au fost deja prin mine, pe unde mi-au băgat-o și nici nu mai conta.
La un moment dat nu mai gândești, nu reacționezi, doar mergi înainte pentru că e mai simplu decât să te oprești și să te întrebi ce faci acolo.
Când s-a terminat tot, liniștea a fost bruscă, aproape violentă, genul ăla de liniște care îți apasă urechile și te face să simți fiecare detaliu din jur. Mi-au spus scurt “ești futută, acum marș acasă, curvo”.
M-am ridicat încet, amețită, plină de spermă, bale, flegme, urme de palme peste cur și respirația încă neregulată și am început să-mi caut rochița, dar nu era nicăieri, doar râsete din spate și un geam larg deschis.
Am mers până la el și am văzut-o prinsă într-un copac, afară, atârnată în crengi, prea departe ca să o pot lua.
Și atunci au zis simplu:
“Hai, ieși. asta merită toate curvele”
Fără ton agresiv, fără explicații.
Doar finalul.
M-au scos afară în pizda goală, iar aerul nopții m-a lovit instant, rece pe pielea transpirată și plină de spermă și în secunda aia am realizat cât de real e totul.
Scara blocului era liniștită, prea liniștită, fiecare pas suna prea tare, fiecare mișcare părea că o să atragă atenția cuiva și în capul meu era doar un gând repetat: să nu mă vadă nimeni.
Am ieșit afară și am făcut semn unui taxi, care nu mă așteptam să oprească oricum.
A venit un tip mustăcios, genul ăla de om care a văzut multe și nu mai întreabă nimic, m-a privit o secundă când am încercat să deschid ușa, apoi a deblocat mașina fără comentarii.
Mi-a întins un prosop să-l pun sub mine, să nu-i murdăresc bancheta, încă curgea spermă din mine și m-am urcat în spate, în pizda goală în taxiul unui necunoscut și m-am strâns cât am putut, nu de rușine, mai mult din reflex și am stat acolo, în liniște, în timp ce motorul mergea constant și orașul trecea pe lângă mine.
Nu m-a întrebat nimic, decât dacă sunt ok, i-am spus că da. Ce era să zic, că-mi place prea mult pula?
Nu m-a judecat, cred.
Doar conducea.
Fiecare semafor părea prea lung, fiecare lumină prea puternică și aveam senzația că toți pot vedea exact ce sunt și de unde vin.
Când am ajuns, mi-a zis că nu mă costă nimic, i-am mulțumit fără să-l privesc și am coborât repede.
M-am lipit de peretele blocului și am mers pe lângă el, pe întuneric, ocolind intrarea principală, cu pași mici, controlând fiecare mișcare, doar ca să nu dau de vreun vecin.
Am intrat în scară prin spate și am închis ușa în spatele meu.
Și abia atunci m-am oprit.
Am stat acolo puțin, în liniște, cu respirația încă grea și cu capul gol.
Și m-am gândit doar atât:
că am plecat de bunăvoie…
și că sunt momente în care nu mai știi exact unde se termină alegerea și unde începe restul.