I know that when people hear “whore,” they give you dirty looks.
They judge you, they look down on you, they think you’re a pathetic loser, that you have no other choice, that you’re spiritually bankrupt.
But I don’t care.
I’ve never felt freer than since I started getting fucked for money.
And yeah, I like it.
I’m not putting on an act. I’m not saying this to sound tough.
It turns me on that men come to me and pay to get between my legs.
I feel like a goddess.
Like a queen in a palace with red curtains and dicks in my pocket.
Some say it’s humiliating.
Man, what’s humiliating is sitting at a desk with a boss who yells at you for eight hours and doesn’t even touch you.
Here, at least they do it with all their heart, and they all leave with a smile on their faces.
And so do I. Sometimes even more so.
I love it when shy clients come in and after five minutes their legs are shaking.
I fuck their minds before I fuck their pussies.
I tell them exactly what they want to hear, what their wives haven’t told them in ten years.
I love it when I undress slowly and see their faces change, how they forget everything, work, kids, worries, everything, and it’s just them and me. And their dicks. And my pussy.
Simple.
There are days when I have 5, 6, 7 clients, and instead of being dead tired, I’m more alive than ever.
It’s like my batteries are recharging.
Every fuck is different.
Some want me to be gentle, others want me to be bad.
Some want me to caress them, others want me to spit on them.
And I do it all. And I do it with a smile on my face.
Because I like it. Because I can. Because I’m good at it.
I didn’t go to school much.
But I’ve got a pussy and I’ve got guts.
And with those two things, I make more money than half the town.
I sometimes wonder, if I’d been born differently, would I have wanted a normal life?
And the answer is clear, NO.
I’m made for this.
For the street, for the window, for fucking, for sweat and moans and crumpled bills.
This is my theater.
This is my job.
This is my life.
And yes, I love it.
And you know what?
Maybe I’ll die young, maybe not.
Maybe my knees will give out, maybe my tits will sag, but at least I’ll know I lived the way I wanted to.
No shame, no excuses.
With my legs spread and my heart closed.
Just the way I like it.
Cu picioarele deschise și inima închisă
Eu știu că lumea când aude “curvă” se uită urât.
Te judecă, te disprețuiesc, cred că ești vai de pula ta, că n-ai altă opțiune, că ești săracă cu duhul.
Dar mie nu-mi pasă.
Nu am fost niciodată mai liberă decât de când m-am lăsat futută pe bani.
Și da, îmi place.
Nu joc teatru. Nu zic asta ca să par dură.
Mă excită ideea că vin bărbați la mine și plătesc să-mi intre între picioare.
Mă simt zeiță.
Ca o regină într-un palat cu draperii roșii și scule în buzunar.
Unii zic că e umilitor.
Bă, umilitor e să stai la un birou cu șefu’ care te freacă la cap opt ore și nici măcar nu te atinge.
Aici, măcar o fac din toată inima și pleacă toți cu zâmbetul pe buze.
Și eu la fel. Uneori chiar mai tare.
Îmi place când vin clienți timizi și după 5 minute le tremură picioarele.
Îi fut cu mintea înainte să-i fut cu pizda.
Le spun exact ce vor să audă, ce n-a vrut nevasta să le zică în 10 ani.
Îmi place când mă dezbrac încet și văd cum li se schimbă fața, cum uită tot, muncă, copii, griji, tot, rămân doar ei și eu. Și pula lor. Și pizda mea.
Simplu.
Sunt zile când am 5, 6, 7 clienți și în loc să fiu moartă de oboseală, sunt mai vie ca niciodată.
Parcă mi se încarcă bateriile.
Fiecare futai e altfel.
Unii mă vor blândă, alții vor să fiu rea.
Unii vor să-i mângâi, alții vor să-i scuip.
Și eu fac tot. Și le fac cu zâmbetul pe buze.
Că îmi place. Că pot. Că sunt bună la asta.
N-am multă școală.
Dar am pizdă și am tupeu.
Și cu astea două fac mai mulți bani decât jumătate din oraș.
Mă întreb uneori: dacă m-aș fi născut altfel, aș fi vrut o viață normală?
Și răspunsul e clar, NU.
Eu sunt făcută pentru asta.
Pentru stradă, pentru vitrină, pentru futut, pentru transpirație și gemete și bancnote mototolite.
Asta e teatrul meu.
Asta e jobul meu.
Asta e viața mea.
Și da, îmi place.
Și știi ce?
Poate o să mor tânără, poate nu.
Poate o să mă lase genunchii, poate o să-mi cadă țâțele, dar măcar o să știu că am trăit cum am vrut.
Fără rușine, fără scuze.
Cu picioarele deschise și inima închisă.
Așa cum îmi place mie.